In trecut, nuntile se derulau dupa tipare stabilite. Traditiile erau sfinte, mai ales in mediul rural, unde se respectau cu strictete obiceiurile. Este interesant totusi de stiut cum se desfasurau nuntile si care erau traditiile. Asa veti intelege obiceiurile din prezent.

Petitul si cererea in casatorie

La petit, mirele mergea insotit de parinti. Daca nu era sigur ca fata il place, tanarul trebuia sa trimita petitori inainte. Petitorii erau barbati sau femei buni de gura. Daca fata petita nu era de acord sa se marite cu baiatul respectiv, motiva ca e prea tanara, ca nu are zestrea pregatita sau ca nu are destula avere. Daca se intelegeau, petreceau cu totii, iar tinerii erau pusi sa manance amandoi dintr-un blid lapte dulce si cu placinta incretita. Se intocmea zestrea pentru ambele parti.
Astazi, cererea in casatorie se face uneori in cele mai inedite, romantice sau spectaculoase moduri si este insotita obligatoriu de oferirea unui inel de logodna.    

Bradul de nunta

Se facea in seara dinainte de nunta. Tinerii din partea mirelui si a miresei faceau bradul. Se puneau cate doi brazi la mireasa, doi la mire si doi la nasi. Bradul era impodobit cu ghirlande de hartie, zurgalai, naframe, panglici rosii si tricolore. In varful bradului se punea o sticla de tuica sau un cozonac. In timpul nuntii, bradul era asezat la poarta, unde ramanea pana se usca. 

Gatitul miresei

Se facea in ziua nuntii, la pranz. Luau parte fete, rude si alte persoane apropiate. Nasa o impodobea, iar fetele tineau oglinda si pieptanele. Voalul era pus de nasa.
Insemme specifice purtate de mireasa: cununita din flori naturale si voal, margele pe frunte, carpa(marama) lunga de borangic cu coronita.
Dupa masa mare, nasa ii dadea voalul jos, ii despletea coada si si ii impletea doua cozi pe care le infasura in coc, ii punea batic pe cap si salba de argint la gat.

Gatitul mirelui

Mirele se imbraca singur inainte de a participa la cununia religioasa. Luau parte si tinerii. Cel care il barbierea trebuia sa fie necasatorit. In general camasa mirelui era cusuta dupa logodna de mireasa si era facuta din panza de bumbac sau borangic. Camasa era cusuta cu flori si margele colorate , crengute si boboci. La 1900, camasa mirelui se cosea doar pe guler. Insemnele specifice ale mirelui erau: floarea mare cumparata, numita floare de mire, floare mare cu panglica lunga si cu beteala, batista de mire si 100 de lei.

Alaiurile de nunta

In Moldova mirele porneste de dimineata cu ceata sa de flacai spre casa nasilor, urmand ca impreuna cu acestia sa mearga sa o ia pe mireasa. In partile Transilvaniei insa, se obisnuia ca nasul sa vina si sa-l ia pe mire, impreuna mergand la mireasa.

Masa mare de nunta

Masa din Duminica nuntii sau Masa Mare era organizata de obicei la casa mirelui, insa daca nu era suficient spatiu se mai facea si la mireasa.
Asezarea la masa se facea diferit, in functie de zone si legat de acest lucru se fac o multitudine de obiceiuri. In Oltenia si in Moldova, mirii nu mancau la masa cu nuntasii, ei mancau dintr-un blid cu o singura lingura din lemn si beau vin din aceeasi sticla, ca sa se invete sa imparta totul. Ei erau asezati pe desagi, ca sa fie legati ca acestia. Mancau fie ce se servea la masa, fie vin cu paine sau imparteau un ou. Nasii erau pusi in capatul mesei, iar langa ei stateau socrii mari. In preajma nasilor mai stateau rudele bogate si persoanele importante din sat. In Transilvania, mirii stateau in capatul mesei, iar nasii de o parte si de alta a lor. Mirii mancau lapte sau smantana dintr-un blid ca sa aiba copiii albi si frumosi, si mancau un ou fiert dat de soacra.
Un alt obicei era dansul gainii (gaina umpluta era considerata o mancare deosebita). O femeie sau soacra aducea o gaina mare prajita, frumos impodobita cu beteala, flori, cu spice de grau in cioc si pe langa ea diverse fructe. Se juca un dans si apoi se ducea la nas, care o cumpara in mod simbolic; apoi o rupea si o impartea celorlalti meseni. Daca era o nunta bogata atunci se aducea un purcel de lapte sau un curcan. Acest ritual se facea la sfarsitul mesei, atunci cand se dadea darul.
Darul se striga la sfarsit. Strigatul darului se facea de catre un lautar, un vornic sau de nas. Primul care dadea banii era nasul, care trebuia sa dea si cel mai mult. Urmau socrii mari, care promiteau casa, bani, animale, etc. Mesenii dadeau ce aveau: de la bani, la animale, cereale, lucruri pentru casa (carpete, perne, asternuturi etc.). Dupa ce nasul strangea banii, ii aseza intr-o batista, punea sare peste ei si ii dadea miresei, care ii saruta mainile.
Spre dimineata, nuna ii dadea miresei voalul jos si ii punea basma, ca simbol al femeii maritate si renuntarea la feciorie.